Atitudinea mea in ce priveÅte soarta emigranÅ£ilor, în general, nu poate fi decât aceea de compasiune. Acum aproape o sutÄ de ani bunicii Åi strÄbunicii mei erau, la rândul lor, apatrizi cÄutând un stat care sÄ-i primeascÄ. De aceea, doresc sÄ vÄ povestesc cum s-a întâmplat cÄ bunicii mei au ajuns în România Åi au rÄmas aici.
Ãn urma masacrelor din Imperiul Otoman din timpul Primului RÄzboi Mondial, armenii supravieÅ£uitori au cÄutat sÄ se salveze mergând încotro vedeau cu ochii. Iar o parte din cei care n-au fost supuÅi masacrelor în masÄ Ã®n anii 1915-1916, (aÅa
