Cred că prima dată când am auzit faza asta cu cele două Românii a fost prin anul 2000, în campania electorală. După aia am tot auzit-o, luată la pilă, adăugită, adnotată și pe alocuri deloc schimbat. Dar ideea tot aia era: România are cetățeni împărțiți în două tabere adeverse rău.
Ca Steaua și Dinamo, dacă vrei. Adică indiferent ce ar zice unul dintr-o tabără, altul din cealaltă tabără o bagă pe aia cu ”ba p-a mă-tii”. Și nu doar pentru că unul nu e de acrod cu ce zice celălalt, ci mai ales pentru că nu vrea să fie de acord, indiferent despre ce