Din perspectiva unui ateu, fără povara credinței, omenirea ar căpăta un nou avînt și – de ce nu? – o nouă direcție în dezvoltarea spiritualității sale. Dar dacă credința este intrinsecă ființei umane? Dacă obiectul credinței ar dispărea și oamenii nu numai că nu s-ar simți în largul lor, ci ar căuta să-l aducă la loc sau să îl înlocuiască? Această ipoteză este explorată de cosmogonia concepută de Brian Ruckley într-un cadru geografic restrîns, populat cu structuri politice, religioase, sociale și militare specifice feudalismului.