Am mai scris cîndva un text despre ce mi-aș dori sau nu la înmormîntarea proprie și personală. Acum am și văzut cam ce mi-aș dori. Știți cum e: îți imaginezi o casă sau ceva de îmbrăcat, dar pînă nu dai de obiect, parcă nu ai măsurile exacte ale ceea ce tocmai a luat ființă în fața ochilor tăi.
A fost înmormîntarea lui Filip. O înmormîntare elegantă și eroică în același timp, o înmormîntare cum ar fi meritat un atlet al lui Cristos.
Cum? Fără înșiruiri popești nesfîrșite, fără prieteni acu-descoperiți ai defunctului (nu-ș cum se face, dar la în
