Spriteoara începu să strige. „îţi scot eu viespea“ !
— Unde eşti? strigă omul.
— Aici pe stâncă, stai locului că vin imediat! …
Sprinteoara se apropie de uriaş, dar abia-i putu ajunge până la glezne. Şi ca să ajungă la ochi trebui să se urce pe o stâncă înaltă. Uriaşul se domoli şi fata îi scoase viespea.
— Mulţumesc fată bună, spuse uriaşul. Mi-ai scăpat vederea. Cc-ţi pot dărui oare? Eu sunt meşterul Faur.
Fata îi povesteşte întîmplarea cu fratele ei. Omul işi luă de jos ghioaga, deschise poarta muntelui şi intrară în el.
— Sabia mea,
Stiripesurse.ro
