Am început cursurile de neerlandeză, în Belgia, la un institut de promovare socială. Aveam colegi de clasă un rus, o italiancă, un american, două franțuzoaice, un sârb, un belgian și unsprezece arabi. Așa am pornit în modulul 1. Când am ajuns la modului 5, după un an și jumătate, mai rămăsesem eu, rusul, italianca, belgianul, sârbul și două arăboaice . Apoi sârbul a renunțat pe parcurs. Cum ne știam de atâta vreme, devenisem prieteni, aproape, ne povesteam în pauze despre copii, servicii, mâncare, călătorii, ce ne enervează mai mult în viață. Cotidiene sau nu…. citeste mai mult