Când eram copil mă holbam mereu la mama mea și la felul în care uneltele alea din picioarele ei zvelte o făceau să arate ca o zână. Mă uitam și mă gândeam: lasă că o să cresc și-o să ajung și eu o zână, ca mama mea. Zână sunt, dar zână în adidași.
Nu zic că nu am încercat. Prima mea tentativă de toace a fost prin clasa a 8-a când aveam balul ĂLA important de absolvire, atunci mi-a luat mama niște sandale care m-au făcut să plâng și să jur că în viața mea nu o să trec prin chinurile iadului ca să merg ca o gâscă în ceva ce nu mă caracterizează.
Am
