A plecat de-acasă cu vreo lună înainte de sărbătorile de iarnă. Rămăsese fără serviciu şi nu voia în niciun fel să fie întreţinută, zicea ea. Avea ceva mai mult de 30 de ani, dar în ultimul timp ai fi putut să-i dai, pe cinstite, vreo treizeci şi şapte – treizeci şi opt. Pe tenul transparent de alb al femeii bălaie, în jurul ochilor albaştri, în care cheful de viaţă se stinsese mult prea devreme, se profilau o pereche de cearcăne de un roz-violet însoţite fidel de câteva riduri laba-gâştii, care îi dădeau un aer blând când zâmbea. Sprâncenele frumos… citeste mai mult