Nu, talibani aneuronali, tragedia din clubul Colectiv nu e un semn de la dzeu că rockul e diavolesc și că Halloween-ul e contra firii! Nu e o dovadă a îndepărtării poporului de ”valorile spirituale ale ortodoxiei” sau căderii tineretului patriei în ”patimile occidentului putred”. Nu e o pedeapsă divină pentru păcate imaginare, trecute la catastiful sfânt și folosite de slujitorii bisericii pentru zgândărirea vinovățiilor plebei, principala lor sursă de venit. Nu e un îndemn la construitul mai multor lăcașuri de cult sau agățarea mai multor cruciuloaie la oglinzile mașinilor, pupatul mai vârtos de moaște sau la proliferarea citatelor din Boca. Și nici o pledoarie pentru mai multe și mai obligatorii ore de religie în școli.

Nu, inteligente relicve ale mediului ev, nu muzica, oricare ar fi fost ea, e de vină pentru ce s-a-ntâmplat! Sau gesturile ”satanice” ale celor care dansează pe ea. Nu, becali, nu e vorba despre o mișcare demonică și nici nu le vrea cineva sufletele celor care merg în cluburi. Nu, nici invocarea forțelor malefice n-a cauzat metafizic drama. Nu, barabancea, nu au vibrat ”gândurile negative” și nici ”schizofrenie” în masă n-a fost. N-au murit oameni pentru că titlul albumului lansat în acea noapte conținea cuvântul ”mantră” (formulă sacră cu valoare magică și educativă, în unele practici și religii orientale). Măi supraviețuitori ai obscurantismului, n-a luat foc buretele din tavan pentru că anul acesta e, cică, al 666-lea în care se sărbătorește ajunul zilei tuturor sfinților (că de acolo îi vine numele, fericiților ignoranți). Și nici pentru că, au descoperit unii, se pare, firma deținătoare a capcanei morții are un ”66” în codul fiscal!

Cu atât mai puțin au o vină morții. Că n-au verificat câte ieșiri are clădirea și dacă acestea au dimensiunile cerute de lege sau dacă spuma din tavan e ignifugată. Că n-au cerut proprietarilor să le arate dacă sunt destule și unde sunt poziționate extinctoarele și nu au cerut o probă la instalația de aerisire înainte de a se decide să rămână. Nu era treaba lor. Au presupus că, într-o țară normală la cap, un astfel de loc nu ar fi deschis dacă n-ar corespunde unor norme de siguranță

Sunt 3 vinovați. Cel mai mare este cel despre care se vorbește cel mai puțin. Nemernicul, infectul, abjectul patron (sau patroni) al iadului din fosta fabrică bucureșteană. Jegul biped, parte a subspeciei atât de numeroase pe plaiuri mioritice a ”afaceriștilor” veroși și fără scrupule, interesați doar de profit maxim și rapid. Demn reprezentant al categoriei autohtone a ”antreprenorului” de succes care, pentru cauciucuri noi la bemweul de parvenit sau pentru o altă pereche de cercei pentru curviștina culeasă din vreo emisiune de la televizor, e un stare de orice. Inclusiv să facă economie pe seama siguranței și, până la urmă, a vieții unor oameni nevinovați.

Al doilea vinovat e cel care a dat avizul de funcționare lăcașului criminalului de mai sus. C-o fi făcut-o din incompetență sau pentru c-a primit bani să închidă ochii, mă interesează mai puțin. Atât timp cât nu există conștiință, nicio reglementare și niciun control nu se vor dovedi 100% eficiente. Problema e la educație, nu la legi prea blânde cu corupția.

Dar cel mai perfid răspunzător, pentru că nu poate fi trimis în judecată și pedepsit, pentru că nu e, niciodată, asumat de cineva, pentru că e în spatele a aproape tot ce e rău în țara asta: mentalitatea ”merge și așa”. Are rădăcini istorice atât de vechi, încât pare a fi deja încodată în genomul trăitorilor pe aceste meleaguri. Și știți voi, stupefianți apărători ai ”valorilor” religioase, dacă asta are legătură, cumva, cu faptul că, la noi, poți fura, poți minți, poți trăda, poți preacurvi, poți bea până cazi în șanț, poți să-ți bați nevasta și copiii, în fine, poți face orice și să fii iertat de instanța superioară? Cică e suficient să mergem la biserică, să pupăm mîini de preoți și cutii de argint cu oase în ele, să scriem acatiste de pocăință, să nu mâncam carne o lună! Voi, preacuraților, vă amintiți când ați făcut ultima oară asta?

Preluare de pe blogul lui Radu Herjeu