Cobor scările adormită spre living. Mă împiedic de ceva… aaa, sunt papucii mei de casă. În treacăt arunc o privire în oglindă. Ups! Cineva mă priveşte ciufut, părul val-vârtej, ochii încă grei de somn, faţa mult prea serioasă. Încep să râd, nerealizând complet că în oglindă e subsemnata. E linişte. Merg mai departe căci aud zumzetul televizorului şi-mi miroase a cafea. Trec mai întâi pe la bucătarie, îmi pun un cănoi de cafea (mă gândesc la ciufuta din oglindă cu speranţa că pot repara ceva), intru în living şi încep: azi mergem la piaţă, fac tra… citeste mai mult