În pădure foşneau frunzele şi părea că cineva umblă prin arţari, printre mesteceni, iar acolo pe unde trecea, frunzele se roşeau sau se făceau aurii. De bună seamă e toamna care umblă prin pădure atât de încet că nu o vede nimeni. Acum nici nu mai puteai recunoaşte pădurea, poiana, iazul. Florile erau veştede, uscate, iarba se îngălbenise. Totul era pregătit pentru iarnă. Gândăcelul zbura din loc în loc, neştiind ce să facă. Păsărelele îşi părăseau cuiburile şi zburau în stoluri mari spre mări albastre şi ţări calde.
„Rămâneţi cu bine, păduri şi
Stiripesurse.ro
