A fost odată un gândăcel. Unde trăia, cine ştie? Ba cutreiera pădurea, ba zbura prin lunci. Unde îl prindea noaptea, acolo adormea. Şi parcă-i trebuiau multe unui gândăcel atît de mic? Vreţi să ştiţi ce culoare avea? Hei, nu-i atât de uşor să răspunzi la această întrebare. Dacă se aşeza pe o crenguţă, păsărelele spuneau:
— Uite un gândăcel verde; hai să-l prindem ! şi sfârrr, spre el. Dar gândăcelul nu era atât de prost ca să se lase prins. El — bâzzz — îşi desfăşura aripioarele şi zbura. Zbura drept în faţa soarelui, şi-atunci florile şopte
