Mi-am cunoscut doar bunicile. Bunicii s-au dus înainte de a putea să adun niște amintiri cu ei. Cel din partea mamei a plecat dintre noi înainte de a mă naște. Cel din partea tatălui a murit când aveam 3 ani, așa că am o singură amintire, ștearsă și, poate, mai mult pentru că vreau din tot sufletul să o am, cu el ducându-mă pe umeri printre tufele de coacăze din spatele casei.
Bunica din partea mamei s-a dus când aveam vreo 18 ani. Cu ea am multe amintiri. Dar și multe regrete. Știți voi, acea furnicătură în stomac pentru că eram atunci prea tânăr ca să mă gânde
