Ochelarii negri îi acoperă jumătate de față, iar bărbații din local întorc capetele după ea. Fata e o apariție. Știe deja asta, ar putea fi măgulită, dar, azi, nu-i pasă. Se așază și tace. Cecilia o așteaptă în colț, răsucind o linguriță într-un frappé. E curioasă și, când își ridică privirea către cea mai bună prietenă ever, cască ochii și mai mari.
— Ce-i?
Brusc, din mica așteptare care se întinde între ele, ochelarista izbucnește în plâns, încercând, totuși, să nu cedeze localului nimic din obida ei, deși toată lumea percepe cum îi saltă
