Dan stă în pat. Nu mai are puterea să se ridice să spargă cu mâinile lui baia modernă, centrala scumpă, să fărâme cu toporul: mașina, bicicleta de curse și mobra. Casa mare cât un palat se învârtește cu el ca un carusel, capul îl doare îngrozitor, dar cel mai tare se teme, când începe să îi curgă sânge negru și pe gură și pe nas de parcă ar fi dat cineva drumul la robinet, să curgă în jeturi sângele său. Frânturi de gânduri îi vin în minte, când îl lasă puțin durerile fizice. Atunci, tocmai atunci îl apucă îngrozitoarele dureri suflete