Nu a fost președintele meu, dar așa îi spunea unul dintre intelectualii lui cu care eram f. bun amic într-o vreme. Acum nu ne mai sunăm nici de două ori pe an, altadată ne sunam de două ori pe zi. Adeziunea lui – pentru mine inexplicabilă- ne-a instrăinat. Dar așa se intimplă cu amicițiile și politica. Despart oameni, rup prietenii, otrăvesc suflete. Pe vremea aia, 2005-2012 așa îi spunea – „mon president”, cu puțină ironie, cu panaș. Cu intelectualii te poți aștepta la orice schimbare de „mood”. Să nu o iei prea person
Stiripesurse.ro
