Nu știu de ce îmi vin acum în minte secvențe dramatice în care cineva își poate pierde nu numai frumusețea, ci și normalitatea. A murit la noi în comună o doamnă a cărei frumusețe fusese emblematică. Cei care au fost acolo au povestit cum își dăduse deja ultima suflare, era caldă, dar proteza era într-un pahar. Atunci soțul a implorat-o cu dragoste:-Frumusețea mea, toată viața ai ținut să arăți bine și nu îmi voi ierta niciodată faptul că nu ți-am pus dinții. Te rog, deschide gura! Vor veni oamenii să te vadă și să te conducă pe ultimul drum, ți-am promi
