În perioada interbelică, aviatorii recunoșteau de la depărtare Bucureștii de la fumul celor peste 3.000 de grătare de mititei care ardeau zi și noapte pentru a satisface apetitul popular pentru acești „cârnați fără mațe”, dar cu un gust specific. Deși s-au păstrat multe rețete vechi de mititei, două sunt, cred, cele mai aproape de esența acestei fel de mâncare specific românesc.

Mititeii erau o gustare democratică, pe care o savurau deopotrivă plebeii și cei din elita societății, care uneori îi înmuiau direct în șampanie. Se întâmpla asta și la… citeste mai mult