Nasul şi nuca
Eram la Bucureşti şi I. îmi povestea o bucurie a zilei. La un festival al scurt metrajului românesc văzuse un film în care recunoscuse o schemă a vieţii noastre. Un nas împinge voios o nucă. Mai repede, apoi mai încet. Mai cotit, apoi mai drept. La stânga. La dreapta uşor. Brusc, o mână mare şi fermă ia nuca şi pune, în loc, o alună. Nasul …
