Ceva te inspiră. Stai la locul tău şi plângi. S-a mai destrămat un fir. Din ţesătura aceea aspră din pânză de sac, un fir s-a rupt. Nu ştii de câtă vreme va fi nevoie pentru ca întregul să devină mai puţin rezistent. Dar nici nu te mai poţi gândi la altceva. Ruptura e acolo, chiar dacă e mică şi chiar dacă eşti singurul …
