Îl privesc pe tata și știu că e ultima oară când îl pot vedea. Mă uit cât de larg îi e costumul, apoi mă cert în gând cu boala care i-a luat toată carnea de pe el, de mi l-a făcut slab, slab ca un câine părăsit lângă gară. Îmi ridic privirea peste capacul sicriului și văd cum dincolo de ușa capelei
Stiripesurse.ro
Articole similare
Articolul următor![]( "Marcel Frandeș: Un contur tematic în stil declamatoriu – violoncelistul Gautier Capuçon, în Concertul nr. 1 de Saint-Saens, la Ateneu")
