Fiecare trântea poarta în felul lui. La noi în curte era un du-te-vino de vecini care nu veneau pentru mamaie şi tataie ci pentru a lua apă din fântână, iar poarta noastră nu era încuiată niciodată. Doar când se înnopta, tataie mergea prin întuneric, încet, spre poartă, ca un şef de magazin care încuie prăvălia, iar dimineaţa foarte devreme era …
