“Aidoma elevului Bulă, care se fudulea în recreaţie halind tartine cu icre negre în faţa colegilor, pînă s-a descoperit că bobiţele erau în realitate ochişori de hamsii, Băsescu lasă impresia că tricoul său de campanie ar fi înmuiat în azurul mărilor, deşi mesajul subliminal nu-i altceva decît o reflecţie tîrzie şi nostalgică în „nadirul latent“ al băieţilor cu ochi albaştri.
Săpînd cu delicateţe în biografia suspendatului, istoricul Marius Oprea demonstrează fără tăgadă că toată gingirica fostei Securităţi care s-a frecat de maieul marinarului înainte de ’89 a făcut un salt pe scara evoluţiei, înnobilată cu trese de generali la Cotroceni şi cu reflexe de rechini pe piaţa liberă.
Lovită de blestemul voievozilor mioritici, zadarnic încearcă aripa suspendată a intelighenţiei româneşti să-l spele cu aghiasmă neîncepută şi să îl frece cu busuioc: dacul Băsescu miroase de la o poştă a cumin”, scrie Mircea Dinescu în Cațavencii.
