Îmi era dor să respir. Și e vorba de mirosul acela al scândurii de la teatru. Este aproape inegalabil. Oricât de nouă ar fi clădirea, există un miros și un gust acolo, aproape dumnezeiesc. Este un drog sau doar un pansament aplicat de către doctorii sufletelor noastre? De când eram mic mergeam la teatru, mai des, din păcate, ca la biserică. Acolo era templul meu în care vedeam viața așa cum este ea. De poftă de teatru, profitând de existența YouTube, mi-am pus a nu știu câta oară, „Unchiul Vania” din 1968. Doamne ce dantelărie cu Cozorici, Rauțchi, Pogonat și marel… citeste mai mult