“Mihai, nu ma cunosti. Dar eu te cunosc, Mihai…
Ma cheama Virginia. Sunt bibliotecara, Mihai si te ador.
Seara raman singura in biblioteca din Dorohoi, sting lumina, ma fac comoda si citesc ce scrii Mihai:
Iti ador scrierile, maximele, minimele, cugetarile!
Dar, cel mai mult iti ador poezile Mihai.
Ai ceva din dramatismul bacovian, impletit cu ludicul eminescian si fiorul valivijelian.
Te iubesc!
Tu si emotia, Mihai, duceti-ma unde vreti!!! In munti, pe culmi!
Cel mai mult imi place cum ai gasit rima aceea: “fin” cu “timp”. GE-NI-AL! OMG!
Uuuh! Sa ma linistesc