Mi-e teama pe sosea, pe bicicleta. De tiruri, de soferi care fac dreapta si nu se asigura, de pasageri care deschid usa cand masina sta in coloana si eu trec cu 25 km/h si ma duc, ca un planor ramas fara aripi, peste usa, direct pe spatiul verde, cu aterizare pe burta, cap si coate (am si acum semne, cazul e real).
Mi-e teama, dar nu pentru mine neaparat (am trait interesant pana acum, la o adica pot sa ma multumesc ca finalul poate veni neasteptat si mai repede). Mi-e teama pentru ai mei: cam jumatate din venitul familiei vine de la mine si, la 2 copii mari care trebuie sa treaca prin liceu
