Medi și puiul de lăstun

Medi, cu ochiul sticlos
şi clonţul ei mare cât veacul,
trăncăneşte despre moarte şi viaţă
puiul de lăstun aşteaptă lămurirea.
 
Deşertăciune şi vânt în miezul din vânt,
Întunericul se cuibărea în inima întunericului
şi plinul era descojit de culoare şi umbră.
 
Dar ce a fost mai întâi?
 
Haosul a zămislit lumea
(continuă înţeleapta
Clănţănitoare ce depăşise de mult borna mileniului)
 
A apărut creaţia, căldura, dragostea,
repetă ea, ca o predică de amvon.
Dar ce ştim noi, tinere cu aspenger, ce a fost de dinaintea zeilor?
Se spune