Cand am iesit prima data in Vest, pe la 19 ani, am ajuns in fata unui panou cu butoane, dintr-un orasel german. O jumatate de ora am stat in fata lui, cu moaca de prost, cu banii in mana, incercand sa cumpar un bilet. Mai intai am apasat la intamplare pe toate butoanele, butonasele si suruburile aparatului, dar tot imi apareau mesaje in limba aceea imposibila pentru mine. Apoi am pipait ecranul, de sus pana jos, de la dreapta la stanga, dar nu se intampla nimic. Am gasit in cele din urma fanta in care am impins bancnota, dar s-a dovedit ca era pentru card. N-aveam. Dupa ce am incercat si coman… citeste mai mult