Mă așez pe o bancă în Piața Unirii, cu telefonul pus pe silent și cu agenda pentru săptămâna viitoare aproape goală. După câteva luni sufocant de aglomerate, ideea că nu mai am nimic de făcut mă agită în loc să mă calmeze. Îmi scormonesc creierii și îmi spun că precis au mai rămas texte de predat, cărți de citit, interviuri de stabilit, întâlniri de aranjat, dar …
