Măriuca își puse brațele încrucișate, cu hotărâre pe burtă, trânti din picior, iar bărbia și-o proptise în piept. Lacrimile îi țâșneau din ochii ei în care a adunat soarele, marea și cerul, toate la un loc. O luasem deja în brațe și ea se zbătu atât de tare încât mă lovi cu cotul în piept. Deși mă durea, spre deosebire de multe alte dăți când mă enervam, i-am zis: – Iubita, ce simți în momentul ăsta? – Furie și supărare. – Și cu care ai vrea să începem să ne jucăm? Își ridică ochii înlăcrimați și sticloși. I-am simț… citeste mai mult