Despre visurile bunicului meu am mai povestit… Erau toate materiale, în general destul de puțin costisitoare și suficient de puternice încât să aștepte cu drag pensia următoare, pentru a mai bifa câteva. Le trecea cu grijă pe o listă, din care nu bifa niciodată. Când unul dintre ele nu mai era de actualitate (fusese îndeplinit sau nu-și mai dorea lucrul respectiv), alcătuia o nouă listă.
Asa aratau multe din pranzurile bunicului meu…
Îl admiram, pentru că reușea să se descurce foarte bine, având așa un sentiment de abundență și că are de toate pe care l
