Propoziţia de mai sus s-a aplicat atât la mine cât şi la soţia mea. Bine… mai mult la ea. Oameni buni, zici că eram ultimii infractori, ultimii hoţi! Fugeam de acasă mâncând pământul nu care cumva să ne vadă cel mic că am uşchit-o.
Îl luam, îl pupam, ne mai învârteam de două ori prin casă şi fugi, nene, că pe aici ţi-e drumul. Când ieşeam de pe stradă, sunam bona să întrebăm dacă e panică. De regulă nu era, dar şi când era… mai, mai că ne venea să ne întoarcem.
Am încercat să îi explicăm în fel şi chip că mami şi tati pleacă la serv
Stiripesurse.ro
