Nu doar că are un conţinut dubios, dar cuvântul speranţă în româneşte sună prost.
Ia spuneţi de vreo două trei ori: speranţă.
E urât.
E urât.
M-am înverşunat în speranţă
M-am încăpăţânat să scriu despre fericire
Părinţii mei căutau soluţii la orice,