Îmi amintesc uneori lecţiile de pian din copilărie. Profesoara – dna Grigorescu – locuia undeva pe lîngă Foişorul de foc, soția unui aghiotant regal – era închis la Aiud la sfirsitul anilor 50 – care semăna leit cu Arghezi, după cum vedeam în fotografiile înşirate peste tot. Tot aşa, vedeam în jur tablouri, covoare, argintărie, porţelanuri ( resturile unei bunăstări trecute). Altă atmosferă decît în apartamentele din cartierul proletar de unde veneam eu. Aflasem, fără să înţeleg exact semnificaţia faptului că vindea lucrurile din casă pentru a … citeste mai mult