”Vrem spitale, nu catedrale!” este sloganul care a despărțit România în două tabere, mai ceva ca Moise apele Mării Roșii. Dacă din evenimentul biblic, dezbătut de mii de ani și încă disputat, a ieșit un lucru bun pentru poporul ales și pentru omenire, din disputa mioritică încă nu s-a ales mare lucru, ci dimpotrivă.

În zadar încearcă cei din a doua tabără să le spună semenilor din prima că și ei vor spitale și că nu din cauză că se ridică biserici nu are România unități medicale. Biserica și credincioșii se străduiesc să arate că misiunea lor este cu totul alta, nu de a insemina și propaga ură și dezbinare. Un astfel de caz are loc săptămânal într-un sat dobrogean din Tulcea, acolo unde un preot cu har se implică așa cum ar trebui să o facem mai mulți, dar, mai ales, statul.

În comuna Topolog, în satul Sâmbăta Nouă, părintele Mădălin Iscru arată că e părinte și pentru copiii săi, un băiețel de 7 ani și o fetiță de 10 ani, dar și pentru cei din centrul de plasament din parohia sa. Ajuns preot paroh în 2001 în satul tulcean, părintele Iscru a devenit model, alături de familia sa, pentru enoriașii pe care-i păstorește.

Între cele 200 de familii din satul Sâmbăta Nouă și-au făcut loc și 22 de copii care fac parte din centrul de plasament ”Profamilia” din sat. Preotul Iscru participă activ la tot ceea ce înseamnă viața religioasă și socială a acestora. Astfel, în fiecare duminică, la Sfânta Liturghie, copiii merg la biserică, iar după sfânta slujbă, alături de toți credincioșii, iau masa în trapeza special construită. ”Aproximativ 100 de persoane mănâncă, duminică de duminică, la noi la biserică. Suntem binecuvântați de credincioși care ne ajută. Preoteasa a făcut patru echipe de gospodine care gătesc, prin rotație, în fiecare săptămână. Avem o trapeză de 300 de mp, acolo luăm masa în comuniune. O folosim și la evenimente culturale, tot acolo punem și bradul de Anul nou, facem diverse activități.”, ne-a spus preotul.

Și nu e deloc ușor să strângi laolaltă 100 de suflete și să gătești pentru ele. Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, cum frumos zice părintele, totul e posibil. În plus, 40 de oameni din comunitatea tulceană lucrează la o firmă de construcții a familiei preotului. De acolo vin donații pentru cei aflați în nevoință, pentru centrul de plasament și pentru toată lumea care cere ajutor. De curând, o mașină cu 7 locuri a fost donată pentru copiii din centrul de plasament, de familia preotului.

”Tot ceea ce fac este în spiritul ajutorării oamenilor. Nu o fac pentru lauda mea sau pentru mândrie, o fac din iubire de oameni, de Biserică și de Iisus Hristos. Ca preot, slujesc și în Sfântul Altar, slujesc și pe șantier. Importante sunt faptele, nu doar vorbele. Biserica mi-a dat totul.”, spune, cu emoție în glas, când ne vorbește despre ”turma” sa, părintele Iscru.

La centrul de plasament sunt copii cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani. Unii nu și-au cunoscut niciodată părinții, alții au fost abandonați de cei care le-au dat viață. Însă, la Sâmbăta Nouă, totul începe ca nou cu ajutorul Bisericii. Acolo unde statul nu poate, preoții se implică. Unul dintre copiii de la centrul de plasament a avut nevoie de o operație la inimă, iar părintele Iscru a intervenit prompt.

Pentru oamenii din sat și pentru copii, în parohie activează unul dintre cele mai bune grupuri de muzică psaltică din țară, sub coordonarea părintelui paroh. ”Credința și muzica psaltică merg mână în mână. Oamenii sunt mai apropiați de biserică atunci când de la strană se aude psaltichia.”, recunoaște părintele Iscru.

”Sfântul Ioan Rusul”, așa se numește grupul de la biserica din Sâmbăta Nouă, lăcaș ce are două hramuri: cel al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și cel al Sfântului Ioan Rusul.

Ca semn de prețuire a lucrării pe care o face printre oameni, însuși mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu, alături de un sobor de 6 ierarhi, au mers la Sâmbăta Nouă, în urmă cu aproape 2 ani, pentru a resfinți biserica în care slujește părintele Mădălin Iscru.

Misiunea Bisericii nu se rezumă, așadar, doar la slujbele de duminică, așa cum cred mulți dintre susținătorii sloganului ”Vrem spitale, nu catedrale”. Misiunea Bisericii și a preoților săi este la fel ca cea a medicilor, fără încetare. Dacă unii ne vindecă trupurile, trecătoare cum ne spune dogma, alții ne oblojesc sufletele, nemuritoare.

… citeste mai mult