— Poporul o va judeca —a spus el.
Şi poporul a judecat-o şi a osândit-o să fie arsă pe rug.
Au luat-o pe Eliza din odăile cele frumoase şi au dus-o într-o hrubă neagră şi umedă în care vântul intra şuierând printre gratii; în loc de catifea şi mătase i-au dat mănunchiul de urzici ca să-şi pună capul pe ele. Cămăşile aspre şi usturătoare pe care le ţesuse i le-au dat ca să se învelească, dar nimic n-ar fi putut să fie mai drag decât ele şi ea a început iar să le lucreze ca să le isprăvească. Afară, copiii de pe uliţă cântau cântece în care îşi
