Cînd fericirea ajunge să refacă drumul înapoi, către vacuitatea albului imaculat, cînd tremură în căuşul palmei: fericirea nemîngîiată este asemeni unei torţe – călăuză în traversarea orizontului nopţii, început şi sfîrşit de călătorie. “Cine-ţi rămîne în urmă cînd drumul se clatină?”. Întrebarea aceasta are ecoul silabei iniţiale, al “durerii de a fi tu …
Stiripesurse.ro
