Bogdan Guţu îmi prezintă rând pe rând, la distanţă de câteva zile, picturile lui. Le analizez, le caut povestea, le caut suflul, le caut originea. De fapt, lucrările sunt expresii ale frământărilor, temerilor şi obsesiilor care-l urmăresc: îi e teamă să nu devină un ratat suprem al societăţii. Bogdan e proaspăt absolvent al şcolii ieşene de regie …
