Ca ma plictisesc de moarte in primii 200 de kilometri de condus cred ca v-am mai povestit. Poate ca-i de vina si starea drumurilor de la noi si miscarea browniana de pe soselele patriei. Mereu trebuie sa stai cu ochii ca lemurul sa nu iti sara ceva in fata sau sa nu dai intr-o vreo groapa pe care soarta ti-o asterne in fata. Totusi am cateva drumuri lungi prin Europa, ce-i drept facute acum cativa ani, cu masina. Praga, dus-intors, apoi un traseu de 2500 de kilometri pe ruta Praga, Frankfurt, Strasbourg, Munchen, Tirol, Udine (Italia), Ljublijana, Viena, cu retur in Praga (masina inchiriata)… citeste mai mult