Centrul Transilvaniei. Un oraș care a reușit să mă atragă dar când ajungi să îl vezi mai în detaliu, a reușit să mai reducă din speranțe. Sclipire și splendoare și inteligență, cu multă mizerie umană și inumană. Cumva îl simțeam apropiat, al meu pentru destui ani, dar și rece, indiferent și supra-aglomerat și jalnic. La fel este senzația pe care o am față de Budapesta: un oraș splendid și atractiv și potrivit sufletește, dar unde nu prea am ce căuta. Când trec prin Cluj pentru câteva zile, poate ar merita să fac niște imagini… ca semn al anilor trăiți