Sint zile de care eu, unul, ma despart doar smuls de alarma invizibila a ceasurilor tirzii cind mi se pare ca nu se face sa mai zabovesc pentru ca, oh, e deja noapte, Bucurestiul pare departe, poate e aglomerat pe drum si miine am treaba… Asa a fost azi, cind bunul meu prieten Alex Stefanescu a strigat adunarea in livada lui de poveste: „Draga Robert, va asteptam cu drag pe toti… trei. Ciresele s-au copt special pentru sotia ta. Nu o sa mai prindem un moment atit de frumos. Va … citeste mai mult