Mi-a rămas sufletul în Ierusalim. Îmi amintesc cu un soi de evlavie cum, în timp ce urcam pentru prima oară drumul Calvariei, anotimpurile se succedau într-o secvență supra-pământeană. Începuse cu tabloul familiar de februarie, apoi o adiere primăvăratică și luminoasă, ca bătaia unor aripi de înger, …
Stiripesurse.ro
