Ultima sesiune de cumparaturi in supermarketul din cartier a fost ceea ce, in mod modest si clasic, as numi un cosmar. Nici n-am intrat bine, nici n-am apucat sa punem un produs in cos, caci Ozonu’ a inceput sa alerge printre rafturi, sa se ascunda, trintindu-se pe jos, tirindu-se, si prefacindu-se ca ne impusca pe ascuns. N-ar fi fost nici o problema – e jocul lui preferat in timpul cumparaturilor, l-a mai practicat, cu ta’su in tandem. Atita doar ca acum era ceva mai exagerat si strident, ca niciodata: tipa, se trintea ostentativ, (aproape) a darimat o stiva de sticle de s… citeste mai mult