Zilele curgeau alene în așteptare și speranță de mai bine.Dar nopțile… nopțile erau apăsătoare și-mi răneau umerii cu greutatea lor. Rănile mereu crude nu găseau răgaz spre vindecare.Ciudat, durerea lor o resimțeam în piept. Sfredelea cu intermitențe și așeza câte un bolovan pe care îl susțineam cu mare greutate, dar încercam
