Comuna Izbiceni, formată dintr-o singură localitate, ce poartă același nume, este situată pe malul drept al râului Olt, în câmpia Romanațiului , o subramură a câmpiei Olteniei, în partea de sud-est a fostului județ Romanați, inclus în anul 1968 în județul Olt.
Obiceiuri și tradiții:
– când pe uliță trecea preotul, învățătorul, șeful postului de jandarmi, sau o altă persoană cunoscută a fi cu studii (învățat), grupul de femei care lucra în ulițe sau la colțuri (intersecții de stradă), se ridicau în picioare în semn de respect;
– femeia nu tăia calea bărbatului (nu trecea prin fața lui) și nici tinerii prin fața vârstnicilor, tot în semn de respect;
– în ajunul sărbătorilor, spre seară când bătea clopotul de la biserică, se întrerupea activitatea și fiecare om se întorcea cu fața spre răsărit și se închina; activitatea se relua la începutul săptămânii viitoare, sau după ce trecea sărbătoarea respectivă;
– în fiecare dimineață se arunca apa din găleți și se aducea apă proaspătă, cu puteri benefice (cultul apei), dar și necoclită (neoxidată);
– la 1 martie, gospodina agăța la ușa casei un scul de lână albă (nevinovăție, pace, liniște) și unul roșu (sângele viu, viață, fericire); era mărțișorul străbunilor;
– în seara de lăsatul postului de Paște ( pe amurg) vecinele dușmance (certate) făceau un blestem, strigându-și găinile șoptit lângă gardul vecinei, astfel: îîu! îîu! îîu! găinile mele se ouă, ale… să nu ouă! îîu! îîu! îîu! găinile mele să clocească, ale… să nu clocească! îîu! îîu! îîu! găinile mele să trăiască, ale… să nu trăiască. Această strigare trebuia făcută de trei ori pentru a se prinde.
Obiceiurile zilelor săptămânii
Luni
nu se scotea nimic din casă, nu se împrumuta nimic;
era zi recomandată pentru înțărcarea copiilor;
nu se pețeau fetele;
nu se înmormântau morții, pentru a nu deveni strigoi;
nu se umbla la cuibare (nu se luau ouăle) pentru a nu fugi găinile la vecini.
Marți
nu se pleca la drum și nu se întreprindea o activitate pentru că nu se realiza (zii proastă);
femeile nu se spală și nu făceau baie, pentru a nu le murii bărbații;
la marțea ciorilor (marțea din săptămâna Sântoaderului) se fierbeau boabe de porumb.
Miercuri
nu se pețeau fetele și nu făceau cununii;
nu se fac pomeni și parastase;
Joi
zi bună pentru pețirea fetelor;
se făceau nunți și cununii;
zi bună pentru lucru la țesut;
se făceau parastase și pomeni;
Vineri
zi de post: fetele țineau post pentru a le crește părul frumos și pentru a fi sănătoase, vesele și frumoase;
zi favorabilă vrăjitoriilor pentru măritat;
nu se lucra la vii, era rău de piatră (grindină)
nu se lucra cu acul (nu se cusea), era rău de ochi;
nu se mătura casa și curtea și nu se scotea gunoiul, pericol de a fura ciorile puii de la cloști.
Sâmbătă
zi recomandată pentru toate muncile;
se făceau înmormântări, parastase, pomeni;
în afară de perioadele de post se făceau fedeleșuri pentru nunți.
Duminică (ziua Domnului)
nu se lucra nimic;
nu se puneau boii la plug;
dimineața toți oamenii mergeau la biserică;
după-amiaza sătenii mergeau la hora satului.
