O mare iubire capătă străluciri de diamant atunci când ea este… spusă. Mărturisită. Purtată prin minţile unei lumi mai degrabă tăiate cu bisturiul durerii de drame prea mari pentru a nu avea, într-o dragoste împărtăşită, leacul primordial, pansamentul de emoţii care mai poate salva minţi şi suflete. Când o iubire dospeşte sub capacul bine fixat al unor convenţii sociale, destinul ei încă se joacă sub umbra hazardului. Atenţie! Nu cred în „dragostele” ţipate la orice colţ de stradă mediatică. Aşa cum nu cred în perenitatea inimilor ascunse.
Iulia Vântur