“DRUM BUN, TĂTUCULE IUBIT!
Vă rog să nu-l mai criticaţi,
Frattini chiar vă crede fraţi
Şi a venit c-a vrut să ştie
Ce fel de hotărâri luaţi,
Ca nişte buni subdezvoltaţi,
Şi ce mai e prin colonie!
Fratern, Frattini ne imploră
Să nu ne strofocăm în van,
Ştiind că are-aici o soră,
Şi asta-i grija lui majoră,
Ca Hlestakov European.
Şi de-aia a venit în zonă,
Ca invitat al nu ştim cui,
S-aflăm că dânsul ne ordonă,
(Punând democraţia-n cui),
Ca, ascultând porunca lui,
S-o preţuim pe Sfânta Monă.
Tătuc iubit, să te aştepţi,
Să-ţi fim obedienta clonă
Şi, in poziţie de drepţi,
– Că altă variantă nu-i -,
Să facem totul cum ne spui,
Spre-a fi şi noi băieţi deştepţi.
Şi, până iar o să apari,
Năravul – aurit să-ţi fie,
Promitem, iată, mici şi mari,
Să fim cu toţii populari,
Şi salutări, şi bucurie,
De pe aici, din colonie!”
