Pe Dacian Palladi l-am cunoscut mai bine cu ceva timp înainte de convertirea sa, de care nu se rușinează deloc. Dacian nu este doar o persoană foarte plăcută în dialog, este un adevărat personaj. L-am cunoscut mai bine pe cînd m-a luat la vînătoare. Am stat la veghere în gheretă și singurul lucru pe care l-am vînat a fost VÎNTUL LUNII … un vînt ușor, ca o adiere a Duhului, ca vorbirea lui Dumnezeu către Ilie, care se simte atunci cînd se lasă seara.
Trece dintr-o parte în alta a pădurii, ușor, ca un oftat de înger obosit, așa este acel vînt. Nu știam că exist
