In casa noastră (un apartment de două camere, familie de functionari, oameni tineri cu doi copii) biserica era ceva prea îndepărtat, religia la fel. Nu aveam o Biblie, nu mergeam la slujbe, nu ne rugam inaintea mesei, nici seara inainte de culcare. Nu aveam icoane pe pereți. Nu existau discutii pe teme religioase. Ca să folosesc o formula consacrată – rațiunea și stiinta invinseseră la adresa unde locuiam. De Paște mama nu înroșea ouă. Paștele nu exista. Mi-am dat seama de situație după ce am intrat la școală schimbînd impresii cu ceilalți copii. Unul venise cu ouă