O venit toamna, acel anotimp în care se numără bobocii și creierul lui Noxi se dezumflă un pic, începând a se scurge încet, ca lacrimile unei icoane cu leduri, făcătoare de minuni, pe parchet laminat dublu stratificat, cu dublu click. Click click, adik. Noxi se simțea într-o panică verișoară de gradul doi cu o sală gen laborator de chimie pentru olimpici, fumega din toate eprubetele și mirosea a sulf de la trei metri cubici. Tocmai o ceruse, într-un moment de beție ancestrală, pe iubita lui, în căsătorie.